Lucrarile de specialitate abordeaza din ce in ce mai des conceptul de “organizatie care invata”, intelegand prin aceasta “o organizatie care faciliteaza invatarea tuturor membrilor sai si care se transforma ea insasi continuu” (Pedler et al., 1988). In termenii lui Senge (1990), ar fi o organizatie “in care oamenii isi dezvolta in permanenta capacitatea de a crea rezultatele pe care le doresc cu adevarat, in care sunt protejate si stimulate modele de gandire inedite si exploratorii, in care aspiratia colectiva este libera si in care oamenii invata tot timpul cum sa invete impreuna”.
Teoria suna bine, e dezirabila, aduce o perspectiva care ar putea fi considerata benefica atat pentru organizatiile moderne, cat si pentru angajati, insa cum arata in realitate aceasta “learning organization”? Putem sa ne dam seama inainte de a patrunde intr-o companie daca face parte din aceasta categorie?
