In conditiile unei piete inalt competitive si in continua schimbare, angajatii sunt vazuti tot mai mult ca o sursa inepuizabila de solutii, creativitate, inovatii, invatare si schimbare, diversitate de care organizatiile pot beneficia, pentru a aduce imbunatatiri la locul de munca. Existenta unor companii in care angajatii se tem sa vorbeasca despre problemele din interior, gandindu-se la posibilele repercusiuni, a devenit o realitate dovedita de cercetarile realizate in ultimii ani.
Din cauza efectelor negative pe care le poate avea aceasta tacere a angajatilor, precum afectarea eficientei activitatii, pierderi materiale, esuarea implementarii unor noi tehnici sau afectarea capacitatii de luare a deciziilor, fenomenul este privit mai degraba ca un comportament potential periculos pentru organizatie, decat ca o expresie a loialitatii fata de firma. Organizatiile “informate” organizeaza chiar programe speciale pentru a antrena angajatii in discutii si a-i face mai deschisi spre exprimarea punctelor de vedere personale in diverse probleme. Cu toate acestea, studii recente arata ca, in fata unor situatii in care au puncte de vedere diferite de cele ale majoritatii, cei mai multi angajati prefera tacerea, in locul exprimarii deschise a propriilor opinii.
